sâmbătă, 7 mai 2011

Si azi nu mai e nimic...

Te-am revazut azi. Si ma asteptam sa simt ceva, orice, bun, rau….ceva! Dar nu mai era nimic acolo unde candva existai doar tu. Si intr-un fel imi parea rau. Stiu ca tie nu, tu esti fericit cu ea, eu sunt fericita singura. Credeam ca doar tu ma poti face fericita. Ce prostie! Nici un barbat nu te poate face fericita daca sufletul tau e plin de amaraciune. Si am invatat de la el sa ma bucur de lucruri de care nu ma bucuram cu tine. Un apus de soare, sau un rasarit, lumina extraterestra care se reflecta dimineata in geamurile cladirilor de pe malul oceanului, nisipul rece si atat de fin. Si asa mi-am gasit linistea sufletului. Mi-am gasit locul. El m-a ajutat in toate modurile in care om poate fi ajutat ( cum zicea Rose Dawson in Titanic…stiu, am ramas cu sechele din copilarie cu filmul asta), m-a facut sa am din nou incredere in mine, m-a facut sa ma simt bine in pielea mea, nu sa simt mereu ca fac ceva gresit, mi-a aratat ca trebuie sa las orgoliul la o parte cand iubesc, mi-a aratat un alt fel de iubire, puternica, intensa, mereu noua. Fiecare zi era o aventura chiar daca nu se intamplau lucruri extraordinare. De fapt erau extraordinare pentru ca eram cu el. Fiecare secunda cu el m-a readus la viata, m-a scos din letargia in care intrasem de dorul tau. M-ai ranit intr-un fel in care nu am mai fost ranita. Si am crezut ca nu o sa trec niciodata peste durerea asta. Dar am trecut. Si nu regret nimic.

A fost, am simtit, am iubit, am trait, a trecut…Si ma asteptam sa sufar pentru ca s-a terminat asa. Dar mi-a lasat o amintire atat de frumoasa incat niciun fel de sentiment negativ nu s-ar putea strecura in sufletul nou pe care el l-a creat. A fost cea mai frumoasa experienta a vietii mele si nu o voi uita niciodata.
Atunci te-am urat, acum iti multumesc ca m-ai parasit, pentru ca altfel nu l-as fi intalnit pe el, nu as fi fost cea care sunt acum.
Visul meu spaniard care mi-a aratat cum sa fiu fericita! Vei ramane barbatul vietii mele chiar daca nu te voi mai intalni vreodata. E un sentiment pe care nu il pot explica. Nu voi mai forta niciodata mana destinului. De va fi sa ne reintalnim voi fi cea mai fericita. De va fi sa nu ne intalnim, tot voi fi fericita, pentru ca asta ai lasat in sufletul meu, fericire pura!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu