Furtuna unui gand partea 2

E aproape Craciunul. Si a nins mult anul asta. Chiar ma plangeam ca nu am mai avut parte de zapada ca in copilarie de foarte multi ani. Se faceau pe atunci niste troiene uriase in care ma aruncam cu o fericire nemarginita. Si iata ca anul asta am avut iar sentimentul acela de bucurie imensa care imi umple sufletul.
Luminite, flugi de nea, globuri, cadouri, turta dulce, cozonac, colindatori, cersetori, rosu, magie, vin fiert, muci, sampanie. Astea sunt cuvintele care imi vin in minte in perioada asta a anului. Am fost si eu racita iarna asta, si inca mai sunt. Stateam cu 4 pachete de servetele la indemana, cu o cana de ceai fierbinte in mana si ma uitam pe geam cum ninge cu fulgi mari care parca se strambau la mine ca ei danseaza afara iar eu stau in casa si bolesc. E groaznic sa astepti vreo 6 ierni sa ninga asa tare si apoi cand in sfarsit ninge, sa nu poti iesi din casa.
Dar am zis sa ignor aceste mici detalii. Aseara am colindat un pic prin centru si am dat de vreo 3 ori de manifestantii de la Noii Golani care strigau : "Iliescu sa fie judecat, pentru sangele varsat!". Erau in jur de o suta de oameni iar strigatele lor la unison erau cutremuratoare. Inevitabil m-am gandit oare cum s-au auzit strigatele atunci in '89 cand au fost mii de oameni... Si ma apuca avantul pe care il am mereu cand ma gandesc la perioada aia. Si imi doresc sa fi avut atunci anii pe care ii am acum, si sa ies in strada. Stiu ca suna stupid si nici nu o sa incerc sa explic asta dar mereu mi-am dorit sa fiu martora unui eveniment istoric major chiar daca asta ar insemna sa se produca o nenorocire ca cea de atunci. Vremurile astea sunt prea montone pentru mine :))
Ma uit in oglinda si ma gandesc la radacinile mele. Am gasit prin casa o carte despre cum au ajuns sasii in transilvania si ma gandesc ca pistruii ii am de la o stra-strabunica cu 3 copii dintre care unul a murit in primul razboi mondial. Parul probabil il am de la fratele bunicii mele. Nu avem in familie nici un evreu ( nu ca m-ar fi deranjat daca am fi avut) dar fratele bunicii mele, Rudy, avea un par roscat tipic evreilor.Asta a fost motivul pentru care parintii lor l-au ascuns intr-un beci in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Ce vremuri... De la matusa bunicii mele, care sta in Germania si are 97 de ani, nu am mostenit nimic. A stat 5 ani in lagar. A pierdut acolo un frate si o sora. A mancat scoarta de copac si coji de cartofi. Stiu ca stateam ore in sir cu gura cascata cand povestea intamplari din lagar. Si uite cum imi zboara iar gandul aiurea.
Azi nu mai ninge si nu imi place. As bea o cana de vin fiert, as fuma o tigara, doua si pe urma m-as cuibari in bratele tale sa iti ascult bataile inimii si sa adorm pe ritmul ei ...

Furtuna unui gand partea 1

Am invatat sa primesc palme si nu imi place lucrul asta. Am invatat sa fiu nepasatoare si nici asta nu imi place. Nu ma mai lovesc cuvinte ce inainte ma dureau desi ele imi aduc aminte de o suferinta anterioara care nu mai poate reveni dar care nici nu dispare. Si mi-e greu de multe ori. Mi-e foarte greu dar nu o spun. Ma ascund in spatele zambetului zilnic si in spatele nepasarii pentru ca de fapt ma doare dar nu vreau sa o recunosc si poate in felul asta ma pacalesc singura. As vrea ca macar o data in viata mea sa pot fi pe deplin fericita. Sa ma gandesc la prezent si sa spun "da domne, acum sunt fericita cu adevarat". As vrea sa pot sa nu imi mai pese atat de mult. Si am impresia ca adevarata eu se zbate in mine cu disperare, se lupta inauntrul meu. Ma intreb daca pot castiga lupta cu mine.

Un inceput in paso doble

Ningea de ceva vreme. Era prima ninsoare din acel an si ma gandeam la cat de mult iubesc iarna chiar daca e frig si ger si viscol. Zapada e atat de linistitoare, cand fulgii reci te ating pe fata ca niste licurici inghetati, cand iti scartaie neaua sub picioare dimineata cand inca este proaspata si nimeni nu a lasat urme de pasi. Atunci ma simt cu adevarat eu. Cand vin sarbatorile de iarna si miroase peste tot a brad si cozonac si mar cu scortisoara. Cand pot sa stau in casa, sa ma bucur de caldura, sa beau un ceai cald si sa ma gandesc la trecut, la prezent si la viitor…

Cred cu tarie ca toate lucrurile se intampla cu un scop. Si asta pentru ca propria-mi viata a tinut mortis sa imi demonstreze asta. Si asa a inceput….asa am inceput noi.

De Mos Nicolae

M-am trezit cu gandul la vremea cand eram inca un copil si credeam in Mos Nicolae si Mos Craciun si iepurasul de Paste...ce bine era atunci, ce magice erau parca sarbatorile. Si totusi imi lustruiesc inca ghetele in fiecare an ...poate poate ...vine Mos Nicolae cel adevarat. Pana atunci insa se vor ocupa apropiatii sa imi umple ghetele de fiecare data cu tot felul de cadouri, de dragul copilariei. Asa ca m-am ridicat repede din pat si m-am dus repede sa imi verific ghetele. Mi-am luat punga cu bunatati si m-am asezat inapoi in pat. Si rontaind la o bucata de ciocolata ma gandeam ca astazi trebuie sa ma duc sa votez. Sa imi exercit dreptul de cetatean roman! Da, o sa ma imbrac si o sa ma duc sa votez. NU vreau sa pornesc vreo discutie despre opinia mea politica... Vreau doar sa spun ca eu fac parte din oamenii care nu vor uita ca PCR a devenit FSN si pe urma PSD...si cum iliescu( si am scris cu litera mica pentru ca nu merita mai mult) a chemat minerii sa faca bai de sange in Piata Universitatii, indemnand la ura impotriva studentilor ...
O zi buna tuturor si sper ca Mos Nicolae nu v-a uitat!

De dor

E deja 3....si mie nu mi-e somn....de fapt impropriu spus...imi simt creierul aproape amortit...Sunt nelinistita de cateva zile, nu am stare, ma foiesc noaptea in pat ore in sir pana adorm, ascult in mod obsesiv anumite melodii, de exemplu acum nu pot scoate de pe repeat piesa celor de la Nickelback, Far away. Poate pentru ca asa te simt acum, prea departe....As vrea sa fii aici macar pana se incalzeste patul, macar pana adorm, sa ma mangai in par si sa imi soptesti cuvinte frumoase iar eu sa ma cufund intr-un somn adanc in timp ce vorbesti cu mine...Sa ma cuibaresc la pieptul tau si sa aud picaturile de ploaie ce se lovesc de geamul deschis... Mi-e dor de toate astea uneori... Si nu imi ajunge o noapte in care dorm cu tine,vreau sa dorm in fiecare noapte cu tine, sa ma trezesc in bratele tale in fiecare dimineata si sa fiu fericita din cauza asta.... E o perioada buna pentru noi , totul intra pe un fagas bun... iar eu totusi nu ma simt implinita. Sa fie doar impulsul tampit de a sabota orice senzatie de bine sau chiar nu e bine? Nu, nu e bine sa te vad atat de putin, nu e bine sa nu dorm cu tine, nu e bine sa strang un caine de plus in brate seara in loc sa adorm la pieptul tau... Si desi stiu ca mai e putin pana vom sta impreuna, parca e din ce in ce mai greu de suportat sa fiu singura. Asa ma simt acum, singura. Si incerc sa ma conving ca e doar o situatie temporara dar nu pot sa ma conformez. Si mi-e ciuda cand vad ca doar eu simt asta, ca doar mie mi-e greu. Dar mi-e greu pentru ca eu am toata ziua la dispozitie sa ma gandesc la asta...am stat ca o lichea toata vara, nu am facut nimic, ca deh, doar sunt bursiera, desi asta nu insemna ca o sa am bani in cursul verii. Si am timp sa imi fie dor de tine in fiecare clipa, sa ma gandesc la tine in fiecare clipa. Si in mintea mea te condamn ca tu nu faci la fel, sa te gandesti la mine si sa iti fie dor de mine in fiecare moment, de parca asta mi-ar usura mie asteptarea. Si ma mai apuca plansul noaptea tarziu, ca pe un copil rasfatat, prost si beat... dar imi plang toata durerea, plang o ora, plang doua, plang cat e nevoie, pana nu mai simt nimic... Pana adorm inainte sa ating perna, adorm din picaj. Si e bine, ca uit. Si e iarasi bine pana ma trezesc si realizez ca nimic nu s-a schimbat inca... Te am dar nu te am, sau cel putin nu te am cat as vrea eu... Si senzatia pe care o am cand ma bag in pat seara e ca senzatia pe care o am iarna cand imi ingheata mana pe tigara, doar ca de data asta o simt in suflet sau oricum undeva inauntrul meu. Si nu mi-e bine. Mi-e rau si mi-e greu si as vrea sa ti-o spun si as vrea sa ma asculti si sa ma linistesti, sa imi spui ca totul va fi bine desi asta nu face ca lucrurile sa fie mai bune. Dar nu o fac...nu te sun...probabil ca oricum dormi si nu ai chef de vaicarelile mele... Si atunci mai bine plang...ca e toamna, ca ploua, ca ascult Far away, ca nu esti aici langa mine sa ma tii in brate si sa nu imi dai drumul pana dimineata, pentru ca nu imi place sa dorm singura, pentru ca mi-e atat de dor de tine. Pentru ca as vrea sa fim iar fara nici o grija, sa putem sa ne bucuram de noi...

Dimineata va fi totul mai bine. De fapt nu va fi, doar voi vedea lucrurile cu ochi mai odihniti, cu mintea mai odihnita, dupa o noapte in care voi strange iar la piept jucaria aia de plus care mi-e atat de draga si fara de care nu mai pot dormi...am ramas un copil.

Nemultumiti

Se pare ca exista momente cand Dumnezeu trage un macaz cosmic,miscand sinele de sub picioarele noastre,azvarlindu-ne vietile in directii noi si incerte.In astfel de momente,doar doua lucruri sunt sigure:ca cel mai bine e sa nu stim ce se afla inaintea noastra,si ca nu ne putem intoarce niciodata.

E bizar cum oamenii nu sunt niciodata multumiti de ceea ce au...Ne purtam suferintele cu atata patima.Nu ne gandim aproape niciodata la ceea ce avem si suntem nerecunoscatori.Ne plangem de micile probleme cotidiene dar nu ne gandim la cei care nu au un acoperis deasupra capului,sau o masa calda,sau haine.Ne asteptam sa ni se intample numai lucruri bune dar de cate ori am facut noi un lucru bun pentru altcineva?Ne preocupa aspectul fizic si operatiile estetice,cand frumusetea vine din interior,din faptele noastre,din bunatatea noastra si din compasiunea pentru semeni.Nu exista om mai sarac decat cel care nu intelege cat de bogata ii este viata...


SECRETUL SUCCESULUI IN VIATA ESTE SA ITI DAI SEAMA CA PE PLANETA SE PETREC CRIZE MULT MAI SERIOASE DECAT O DECIZIE DESPRE CE SA FACI CU VIATA TA.SINGURA MUNCA DIN CARE POATE,IN CELE DIN URMA,SA IASA CEVA BUN PENTRU NOI TOTI ESTE SA CONTRIBUI CUMVA LA INSANATOSIREA LUMII.(Marianne Williamson.)

E duminica si e frig

E duminica si ploua.E frig si iar m-am imbracat prea subtire pentru vremea asta.Sunt la munca si e duminica.Ce trist.Si totusi ma simt bine,sunt fericita.Am dormit doar doua ore azi-noapte si totusi ma simt bine.Iubesc cu atata ardoare incat sentimentul asta imi inunda toata fiinta.Si imi ajunge sa te privesc,sa te ating si ziua mea e mai frumoasa.Am trecut printr-o perioada grea,din nou,dar acum totul e bine.Mi-era dor sa fie asa,mi-era dor de fericirea noastra.Mi-era dor sa stau sa te privesc cum dormi.Mi-era dor sa adorm in bratele tale si sa ma trezesc tot acolo si asta sa ma faca fericita.Tu imi umpli sufletul de bucurie si dupa atata timp inca imi mai faci inima sa tresara.Te iubesc mai mult decat as putea sa iti descriu vreodata in cuvinte.
Acum ceva timp spuneam ca mi-e dor sa fim ca la inceput,cand nu eram impreuna.Dar nu cred ca mi-o doream cu adevarat.Pentru ca atunci nu simteam ce simt acum.Nu imi curgeai prin vene cum o faci acum.Nu imi simteam sufletul in siguranta langa tine cum o fac acum.
Poate ca oamenii incearca mereu sa se apere atunci cand sufera.Scutul meu era amintirea acelor vremuri.Dar ce traiesc acum este infinit mai frumos.

iubeste si zambeste pentru ca esti femeie!

"Iubeste-l pe cel ce te suna inapoi dupa ce i-ai inchis telefonul in nas,care iti spune ca esti frumoasa nu sexy,care te saruta pe frunte,care in prezenta prietenilor te tine de mana,care sta treaz doar ca sa te priveasca dormind,care vrea sa te arate lumii chiar daca nu esti aranjata pentru ca el te iubeste cu adevarat si probabil o va face intotdeauna.Iar daca cel pe care-l iubesti te paraseste nepasator...zambeste! Zambetul celui care sufera este mai dureros decat lacrimile celui care plange.Zambeste pentru ca esti femeie si nu ti-e rusine cu asta.Simte-te libera sa spui:Da, sunt femeie. Sunt femeie cand ma trezesc dimineata si stau in oglinda 10 minute sa ma machiez, in loc sa iau micul dejun. Sunt femeie cand schimb 2-3 bluze pentru ca nu se potrivesc cu pantalonii sau cu cerceii pe care am chef sa-i port in acea zi. Sunt femeie cand sunt sensibila si ma supara o vorba aruncata mai mult sau mai putin in gluma. Sunt femeie cand vars lacrimi de dor sau de neputinta. Sau cand rad cu gura pana la urechi la un banc stupid; sau cand ma bucur ca e soare afara; sau cand mananc ciocolata fara sa-mi pese daca si unde se va depune.
Sunt femeie si atunci cand tot ceea ce-mi doresc e o vorba de incurajare sau o imbratisare tacuta; sau un compliment, fie el si stangaci. Sunt femeie cand vorbesc despre mine si turui verzi si uscate, dar si atunci cand astept comunicare si de cealalta parte. Sunt femeie cand sper, cand las de la mine si uit de orgoliu, cand ma implic si dau totul din suflet. Chiar si atunci cand trantesc, cand jignesc, cand sunt razbunatoare si neintelegatoare, cand am fite si ambitii prostesti. Cand insist si cand las de la mine. Cand sunt romantica si citesc carti "de gagici"; sau cand ma uit la desene animate. Chiar si atunci cand sunt obsedata de-o melodie, care pe altii ii plictiseste, a Alexandrei Ungureanu.
Sunt femeie cand astept si imi plac declaratiile. Sunt femeie cand iubesc!
Nu sunt perfecta, dar...da, sunt femeie zi de zi..."

Am invatat...

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde pentru ca s-ar putea sa fie ultima data cand ii vezi.... Anul trecut, pe 22 septembrie l-am inmormantat pe bunicul meu.Dupa o indelungata suferinta a plecat dintre noi.A fost o inmormantare frumoasa daca se poate spune asa...Si slujba a fost frumoasa,si vremea.Doar in sufletele noastre era furtuna...Am stat la capataiul lui si am plans,mi-am plans durerea mea,am plans durerea lui,am vorbit cu el...ultimele lucruri pe care aveam sa i le mai spun si nu am avut ocazia.Nu mai ramasese nimic din omul pe care il stiam..pe chipul lui batran era doar suferinta.Obrajii tumefiati erau semnele unei lungi dureri.L-am atins pe frunte...era atat de rece...Nu imi vine sa cred ca nu mai este printre noi desi stiam de multa vreme ca asta urma sa se intample.Nu poti fi pregatit pentru asa ceva.Ii priveam pieptul asteptand parca din clipa in clipa sa respire.Nu puteam sa accept,nu puteam sa inteleg...Si ma durea,eram furioasa ca lumea isi continua cursul desi pentru mine nu va mai fi niciodata la fel,eram furioasa ca soarele inca mai rasare ca lumea isi vede de viata ei. Iar cand au acoperit sicriul...mi s-a parut atat de adanca groapa...si era sinistra,plina de radacini ce ieseau din peretii ei...Ma gandeam,prosteste,oare nu o sa ii fie urat si frig acolo singur?Am aruncat cu strangere de inima o mana de tarana in mormantul bunicului meu apoi am stat si am privit cum groparii astupau groapa si as fi vrut sa ii opresc...dar nu puteam decat sa plang.Si eram surda la durerea celor din jur,nu auzeam nimic decat sunetul pamantului cazut pe sicriul lui si inca nu imi venea sa cred. L-am iubit desi nu am stiut sa ii arat asta pe cat as fi vrut si o sa ii simt lipsa mai mult decat mi-as fi inchipuit.Si o sa pastrez mereu in amintire imaginea omului ce ma ducea de mana la gradinita...Si stiu ca de acolo de sus va avea grija in continuare de mine.Gaseste-ti linistea si pacea bunicule,acum ca esti eliberat de orice suferinta pamanteasca.


Si nu stiu de ce mi-am amintit acum de lucrul asta....poate pentru ca el si bunica mea ar fi implinit azi 50 de ani de la casatorie...poate pentru ca ma simt singura iar patul asta e al naibii de rece...