Ningea de ceva vreme. Era prima ninsoare din acel an si ma gandeam la cat de mult iubesc iarna chiar daca e frig si ger si viscol. Zapada e atat de linistitoare, cand fulgii reci te ating pe fata ca niste licurici inghetati, cand iti scartaie neaua sub picioare dimineata cand inca este proaspata si nimeni nu a lasat urme de pasi. Atunci ma simt cu adevarat eu. Cand vin sarbatorile de iarna si miroase peste tot a brad si cozonac si mar cu scortisoara. Cand pot sa stau in casa, sa ma bucur de caldura, sa beau un ceai cald si sa ma gandesc la trecut, la prezent si la viitor…
Cred cu tarie ca toate lucrurile se intampla cu un scop. Si asta pentru ca propria-mi viata a tinut mortis sa imi demonstreze asta. Si asa a inceput….asa am inceput noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu