Furtuna unui gand partea 1

Am invatat sa primesc palme si nu imi place lucrul asta. Am invatat sa fiu nepasatoare si nici asta nu imi place. Nu ma mai lovesc cuvinte ce inainte ma dureau desi ele imi aduc aminte de o suferinta anterioara care nu mai poate reveni dar care nici nu dispare. Si mi-e greu de multe ori. Mi-e foarte greu dar nu o spun. Ma ascund in spatele zambetului zilnic si in spatele nepasarii pentru ca de fapt ma doare dar nu vreau sa o recunosc si poate in felul asta ma pacalesc singura. As vrea ca macar o data in viata mea sa pot fi pe deplin fericita. Sa ma gandesc la prezent si sa spun "da domne, acum sunt fericita cu adevarat". As vrea sa pot sa nu imi mai pese atat de mult. Si am impresia ca adevarata eu se zbate in mine cu disperare, se lupta inauntrul meu. Ma intreb daca pot castiga lupta cu mine.