Am invatat...

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde pentru ca s-ar putea sa fie ultima data cand ii vezi.... Anul trecut, pe 22 septembrie l-am inmormantat pe bunicul meu.Dupa o indelungata suferinta a plecat dintre noi.A fost o inmormantare frumoasa daca se poate spune asa...Si slujba a fost frumoasa,si vremea.Doar in sufletele noastre era furtuna...Am stat la capataiul lui si am plans,mi-am plans durerea mea,am plans durerea lui,am vorbit cu el...ultimele lucruri pe care aveam sa i le mai spun si nu am avut ocazia.Nu mai ramasese nimic din omul pe care il stiam..pe chipul lui batran era doar suferinta.Obrajii tumefiati erau semnele unei lungi dureri.L-am atins pe frunte...era atat de rece...Nu imi vine sa cred ca nu mai este printre noi desi stiam de multa vreme ca asta urma sa se intample.Nu poti fi pregatit pentru asa ceva.Ii priveam pieptul asteptand parca din clipa in clipa sa respire.Nu puteam sa accept,nu puteam sa inteleg...Si ma durea,eram furioasa ca lumea isi continua cursul desi pentru mine nu va mai fi niciodata la fel,eram furioasa ca soarele inca mai rasare ca lumea isi vede de viata ei. Iar cand au acoperit sicriul...mi s-a parut atat de adanca groapa...si era sinistra,plina de radacini ce ieseau din peretii ei...Ma gandeam,prosteste,oare nu o sa ii fie urat si frig acolo singur?Am aruncat cu strangere de inima o mana de tarana in mormantul bunicului meu apoi am stat si am privit cum groparii astupau groapa si as fi vrut sa ii opresc...dar nu puteam decat sa plang.Si eram surda la durerea celor din jur,nu auzeam nimic decat sunetul pamantului cazut pe sicriul lui si inca nu imi venea sa cred. L-am iubit desi nu am stiut sa ii arat asta pe cat as fi vrut si o sa ii simt lipsa mai mult decat mi-as fi inchipuit.Si o sa pastrez mereu in amintire imaginea omului ce ma ducea de mana la gradinita...Si stiu ca de acolo de sus va avea grija in continuare de mine.Gaseste-ti linistea si pacea bunicule,acum ca esti eliberat de orice suferinta pamanteasca.


Si nu stiu de ce mi-am amintit acum de lucrul asta....poate pentru ca el si bunica mea ar fi implinit azi 50 de ani de la casatorie...poate pentru ca ma simt singura iar patul asta e al naibii de rece...