Furtuna unui gand partea 2

E aproape Craciunul. Si a nins mult anul asta. Chiar ma plangeam ca nu am mai avut parte de zapada ca in copilarie de foarte multi ani. Se faceau pe atunci niste troiene uriase in care ma aruncam cu o fericire nemarginita. Si iata ca anul asta am avut iar sentimentul acela de bucurie imensa care imi umple sufletul.
Luminite, flugi de nea, globuri, cadouri, turta dulce, cozonac, colindatori, cersetori, rosu, magie, vin fiert, muci, sampanie. Astea sunt cuvintele care imi vin in minte in perioada asta a anului. Am fost si eu racita iarna asta, si inca mai sunt. Stateam cu 4 pachete de servetele la indemana, cu o cana de ceai fierbinte in mana si ma uitam pe geam cum ninge cu fulgi mari care parca se strambau la mine ca ei danseaza afara iar eu stau in casa si bolesc. E groaznic sa astepti vreo 6 ierni sa ninga asa tare si apoi cand in sfarsit ninge, sa nu poti iesi din casa.
Dar am zis sa ignor aceste mici detalii. Aseara am colindat un pic prin centru si am dat de vreo 3 ori de manifestantii de la Noii Golani care strigau : "Iliescu sa fie judecat, pentru sangele varsat!". Erau in jur de o suta de oameni iar strigatele lor la unison erau cutremuratoare. Inevitabil m-am gandit oare cum s-au auzit strigatele atunci in '89 cand au fost mii de oameni... Si ma apuca avantul pe care il am mereu cand ma gandesc la perioada aia. Si imi doresc sa fi avut atunci anii pe care ii am acum, si sa ies in strada. Stiu ca suna stupid si nici nu o sa incerc sa explic asta dar mereu mi-am dorit sa fiu martora unui eveniment istoric major chiar daca asta ar insemna sa se produca o nenorocire ca cea de atunci. Vremurile astea sunt prea montone pentru mine :))
Ma uit in oglinda si ma gandesc la radacinile mele. Am gasit prin casa o carte despre cum au ajuns sasii in transilvania si ma gandesc ca pistruii ii am de la o stra-strabunica cu 3 copii dintre care unul a murit in primul razboi mondial. Parul probabil il am de la fratele bunicii mele. Nu avem in familie nici un evreu ( nu ca m-ar fi deranjat daca am fi avut) dar fratele bunicii mele, Rudy, avea un par roscat tipic evreilor.Asta a fost motivul pentru care parintii lor l-au ascuns intr-un beci in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Ce vremuri... De la matusa bunicii mele, care sta in Germania si are 97 de ani, nu am mostenit nimic. A stat 5 ani in lagar. A pierdut acolo un frate si o sora. A mancat scoarta de copac si coji de cartofi. Stiu ca stateam ore in sir cu gura cascata cand povestea intamplari din lagar. Si uite cum imi zboara iar gandul aiurea.
Azi nu mai ninge si nu imi place. As bea o cana de vin fiert, as fuma o tigara, doua si pe urma m-as cuibari in bratele tale sa iti ascult bataile inimii si sa adorm pe ritmul ei ...

Furtuna unui gand partea 1

Am invatat sa primesc palme si nu imi place lucrul asta. Am invatat sa fiu nepasatoare si nici asta nu imi place. Nu ma mai lovesc cuvinte ce inainte ma dureau desi ele imi aduc aminte de o suferinta anterioara care nu mai poate reveni dar care nici nu dispare. Si mi-e greu de multe ori. Mi-e foarte greu dar nu o spun. Ma ascund in spatele zambetului zilnic si in spatele nepasarii pentru ca de fapt ma doare dar nu vreau sa o recunosc si poate in felul asta ma pacalesc singura. As vrea ca macar o data in viata mea sa pot fi pe deplin fericita. Sa ma gandesc la prezent si sa spun "da domne, acum sunt fericita cu adevarat". As vrea sa pot sa nu imi mai pese atat de mult. Si am impresia ca adevarata eu se zbate in mine cu disperare, se lupta inauntrul meu. Ma intreb daca pot castiga lupta cu mine.

Un inceput in paso doble

Ningea de ceva vreme. Era prima ninsoare din acel an si ma gandeam la cat de mult iubesc iarna chiar daca e frig si ger si viscol. Zapada e atat de linistitoare, cand fulgii reci te ating pe fata ca niste licurici inghetati, cand iti scartaie neaua sub picioare dimineata cand inca este proaspata si nimeni nu a lasat urme de pasi. Atunci ma simt cu adevarat eu. Cand vin sarbatorile de iarna si miroase peste tot a brad si cozonac si mar cu scortisoara. Cand pot sa stau in casa, sa ma bucur de caldura, sa beau un ceai cald si sa ma gandesc la trecut, la prezent si la viitor…

Cred cu tarie ca toate lucrurile se intampla cu un scop. Si asta pentru ca propria-mi viata a tinut mortis sa imi demonstreze asta. Si asa a inceput….asa am inceput noi.

De Mos Nicolae

M-am trezit cu gandul la vremea cand eram inca un copil si credeam in Mos Nicolae si Mos Craciun si iepurasul de Paste...ce bine era atunci, ce magice erau parca sarbatorile. Si totusi imi lustruiesc inca ghetele in fiecare an ...poate poate ...vine Mos Nicolae cel adevarat. Pana atunci insa se vor ocupa apropiatii sa imi umple ghetele de fiecare data cu tot felul de cadouri, de dragul copilariei. Asa ca m-am ridicat repede din pat si m-am dus repede sa imi verific ghetele. Mi-am luat punga cu bunatati si m-am asezat inapoi in pat. Si rontaind la o bucata de ciocolata ma gandeam ca astazi trebuie sa ma duc sa votez. Sa imi exercit dreptul de cetatean roman! Da, o sa ma imbrac si o sa ma duc sa votez. NU vreau sa pornesc vreo discutie despre opinia mea politica... Vreau doar sa spun ca eu fac parte din oamenii care nu vor uita ca PCR a devenit FSN si pe urma PSD...si cum iliescu( si am scris cu litera mica pentru ca nu merita mai mult) a chemat minerii sa faca bai de sange in Piata Universitatii, indemnand la ura impotriva studentilor ...
O zi buna tuturor si sper ca Mos Nicolae nu v-a uitat!