Furtuna unui gand, partea a 4-a

Cum faci sa scapi de teama? Teama de necunoscut, teama de esec, de refuz etc. Pana mai acum ceva timp simteam ca nimeni si nimic nu ma poate infrange, pana ai facut-o tu si culmea, fara macar sa realizezi. Persoana care credeam ca este inofensiva de fapt m-a transformat intr-o entitate pe care nu o mai recunosc. Mi-e teama sa fac ceea ce imi dicteaza inima pentru ca de fiecare data cand am facut-o, am pierdut. Si acum m-am retras in coltul meu de lume, departe de toti si tot si stau intr-o latenta care ma amorteste, intr-o agonie care parca nu se mai termina. Mi-o fac cu mana mea, stiu, dar am intrat in cercul vicios al temerilor de care nu mai scap.
Imi bate inima mai tare de fiecare data cand il vad pe x, de fiecare data cand ma suna, de fiecare data cand ma atinge, dar mi-e teama sa ii spun ce simt si atunci il indepartez de mine, ca doar e mai sigur asa pentru inima mea fricoasa. E mai sigur, dar nu mai usor. Ma trezesc urmarind o poveste in care ii spun ce simt pentru el, in care el ma saruta si ma linisteste spunandu-mi ca totul va fi bine pentru ca e el acolo cu mine, in care ii raspund la toate insinuarile pe care le face si care imi fac inima sa bata mai tare. Dar imi dau seama ca asta e doar in mintea mea si nu pentru ca nu ar fi posibil, ci pentru ca mi-e frica sa fac pasul. Si regret fiecare clipa in care m-a privit tinandu-ma de mana iar eu m-am retras. Probabil ca isi inchipui ca nu ma intereseaza persoana lui si ca mi-e indiferent cand de fapt el e in mintea mea in fiecare zi. Ochii lui de un albastru imbatator, felul in care imi vorbeste, felul in care ma atinge incercand sa para de fiecare data intamplator, felul in care uneori ma priveste atat de atent, cautand parca un indiciu, un raspuns in ochii mei, un raspuns pe care mie, fricoasei, mi-e frica sa i-l dau. Evit sa raman singura cu el, desi mi-o doresc din tot sufletul, evit sa il privesc in ochi de multe ori, desi ei imi aduc fericire, evit sa il iau in brate si sa il sarut asa cum simt ca as vrea sa fac de fiecare data cand imi zambeste bland, evit sa incep o noua poveste de teama esecului pentru ca nu stiu daca pot sa mai fac fata altuia. Sunt ca un spectator in sala de teatru care priveste personajele interactionand si are impresia, chiar si pentru cateva clipe doar, ca el este protagonistul. Asa si eu, imi traiesc povestea doar in mintea mea, nu pot concretiza nimic. Si cel mai mult mi-e teama ca poate am inteles eu gresit sentimentele lui, poate ca nu simte nimic deosebit pentru mine. De asta mi-e cel mai teama.Problema e ca nu pot scapa de ea, daca nu actionez. Dar daca actionez exista posiblitatea sa fiu pusa in situatia de a infrunta un nou esec. Si cum spuneam, nu stiu daca mai sunt atat de puternica. Mi-ai zdruncinat increderea in mine, si acum nu mai pot trai viata pe care vreau sa o traiesc.
Realizez ca ma lupt cu mine insami. Asa ca nu stiu cine poate iesi invingator cand lupta are un singur participant...
X, nu o sa pot sa ti-o spun in fata asa ca spun aici: imi doresc acum mai mult decat orice, sa te iau de mana si sa iti marturisesc cat de mult insemni pentru mine si cat de mult imi doresc sa fii al meu.Iarta-ma pentru toate momentele cand te-am respins si in care te-am lasat sa crezi ca nu esti important pentru mine. Esti mereu in mintea mea si as vrea sa poti vedea asta, sa o poti ghici, ca atunci cand incerc sa par indiferenta, tu sa stii mai bine ce simt.

Furtuna unui gand partea a 3-a

Daca te-ai vedea prin ochii mei, ai vedea cat de minunat esti, cat de cald ti-e zambetul, cat de frumosi iti sunt ochii in care ma pierd de fiecare data cand ma privesti. Ai vedea ca cineva iti tine sufletul in brate in fiecare clipa. Dar cum nu poti sa vezi toate astea, va trebui sa ma crezi pe cuvant cand ti le marturisesc.